FIER FORJAT

duminică, 30 noiembrie 2008

“Sunt perioade in care abia fac fata cererii de fier forjat!”


Pentru ca fierul forjat sa devina insa un element de valoare e nevoie de mana unui specialist in domeniu. Un astfel de specialist este Mircea Tibuleac din Sibiu, de meserie arhitect, care creeaza, proiecteaza si executa cu ajutorul mesterilor sai orice se poate face din fier forjat, de la mici piese pana la ansambluri arhitecturale mari. Forme neasteptate, care par venite din negura timpului, forme moderne cu aer sobru sau ca o broderie, toate poarta amprenta harului creatorului si maiestria mesterului fierar. Este un domeniu in care satisfactiile nu vin doar din profiturile obtinute, ci si din creatia in sine.

“Sunt perioade in care abia fac fata cererii de fier forjat!”

Forja afacerii cu fier forjat
Realizarea fierului forjat nu a fost prima afacere a sibianului. Mircea Tibuleac facea afaceri si inainte de Revolutie. “Inceputul din ‘90 a fost continuarea unei activitati secundare de 10 ani”, povesteste dansul. “Chiar si atunci aveam cinci angajati, neoficial, pentru ca nu exista posibilitatea de incadrare. Activitatea din care imi suplimentam veniturile era productia de unicate si serii mici de obiecte de marochinarie pe care le vindeam prin magazinele Fondului Plastic. Era o activitate pe care o desfasuram dupa orele de serviciu, avand si o deprindere practica, sa spunem genetica. De cand ma stiu creez, asta am facut si inainte si dupa ‘90. Imediat dupa aparitia Legii 54, mi-am facut firma si am inceput proiectarea si productia de embleme. Aceasta a fost prima firma si primul produs cu acte in regula.”
Firma Axis Grup a aparut in 1994, odata cu decizia temerara de a promova un concept nou pe piata sibiana, cel de arhitectura de interior la cheie. Dar pasul a fost gandit, sustinut si bazat pe experienta de 10 ani (1980-1990) ca proiectant si responsabil al executiei lucrarilor privind modernizarea bazei si intretinerea turismului din judetul Sibiu. O activitate foarte complexa si diversa aplicata tuturor spatiilor de cazare, de la refugii alpine pana la hoteluri de lux.
Conceptul de arhitectura la cheie a fost sustinut si prin intermediul a 54 de emisiuni tv locale. “Imi formam piata, pentru ca eu ma adresam unei piete care nu exista. Clientul roman este in curs de formare, chiar si in momentul de fata, ca de altfel si multi dintre intreprinzatori si angajati.”
Dupa sase ani, dl.Tibuleac s-a gandit sa reduca activitatea, intrucat era mult prea complexa si in paralel aparusera multe firme care ofereau acest gen de servicii. A preferat specializarea. Aceasta a insemnat dezvoltarea atelierului care realiza fier forjat si care pana atunci avea doar o activitate secundara.

“Sunt perioade in care abia fac fata cererii de fier forjat!”

Cea mai mare problema: formarea si fidelizarea mesterilor
De ani buni, la noi in tara nu se mai practica formarea traditionala a mestesugarilor, din faza de ucenic, calfa, mester. Parcurgerea acestor etape este importanta atat pentru insusirea meseriei cat si pentru formarea caracterului in privinta relatiilor colegiale, cu superiorii si bineinteles cu clientii.
Pe o perioada de cativa ani, dl. Tibuleac a reusit, in colaborare cu Camera de Comert a mestesugarilor din Mainz, sa obtina cursuri pentru fierarii sai, cursuri care s-au tinut si in Romania si in Germania. Este greu sa reinvii un mestesug care s-a pierdut, dar si mai greu este sa-l mentii in viata.
“In cei 10 ani in care am lucrat in investitii turistice am calatorit foarte mult ca ghid si conducator de grupuri de turisti romani in strainatate. Din fiecare calatorie veneam cu sute de diapozitive care au contribuit mult la pregatirea mea profesionala. Anul ‘90 m-a prins cu incalzirea facuta, am dat treningul jos si am intrat pe pista. Dar nu am luat in calcul si resursele umane, pe cei cu care voi alerga pe pista. La majoritatea nu vad ravna de a munci si nici competenta, ci doar interes pentru nivelul salariului. Am cateva nuclee pe care ma pot baza, insa doua treimi din masa moleculara a firmei mele este migratoare. Asta se intampla in special din cauza salariilor. Un fierar in Olanda, care face ce face fierarul meu la Sibiu, ia 15.000 de euro pe luna, o diferenta mare fata de salariul mediu pe care il pot eu oferi (300-350 euro). Daca el primeste o oferta sa demoleze o fabrica in Germania pentru 700 de euro, pleaca acolo.
Ca sa pastrez un echilibru as putea mari preturile, insa mi-as limita segmentul de piata si as pati ceea ce se intampla in Occident. Acolo mai exista un numar infim de clienti care-si pot permite lucrari unicat din fier forjat autentic datorita pretului foarte ridicat al acestora.”

“Sunt perioade in care abia fac fata cererii de fier forjat!”

Fierul forjat autentic creste valoarea unei cladiri
Sistemul de lucru se bazeaza pe discutia dintre client si arhitect, care trebuie sa fie cat mai sincera si directa. Adica, vorba d-lui Tibuleac, “asa cum in medicina un medic caruia ii spui toate simptomele cade pe diagnostic, asa si in design arhitectul cade pe solutie.”
Dupa ce a fost gasita varianta si clientul este de acord cu ea, arhitectul incepe munca de proiectare avand discutii suplimentare ori de cate ori este necesar pentru stabilirea unor mici detalii sau modificari pe parcurs. Dosarul cu proiectul care se prezinta clientului contine si o anexa cu oferta de pret. Pretul final se incadreaza de regula in bugetul lucrarii, stabilit de comun acord cu clientul inca de la prima discutie, in tema de proiectare.
“In momentul de fata majoritatea investitorilor din Romania au acces la fier forjat autentic, insa nu realizeaza cat este de valoros. Ca arhitect ii consiliez, le arat ca banii investiti in acest gen de lucrari care innobileaza investitia nu sunt bani irositi. De exemplu, daca cineva da pe o copertina, o balustrada si un gard 5.000-6.000 de euro si maine isi vinde investitia, ia in plus cel putin 15.000 de euro pe aceea casa, daca aceste produse sunt facute corect. Cei care vin sa faca afaceri imobiliare in Romania au un alt gen de pregatire in spate si stiu sa aprecieze lucrul de valoare. Fierul forjat autentic acum pe acele piete este rar, practic sunt foarte putini oamenii dintr-o tara care isi pot permite, si majoritatea apeleaza la fierul forjat facut industrial sau la simple confectii metalice.
Noi inca nu stim sa ne apreciem si sa pastram valorile. Exista marele pericol, din lipsa informatiilor si a specialistilor, ca oamenii sa-si deterioreze cladirile de valoare, sa le lipseasca de substanta autentica. Situatia e comparabila cu cea a unui un automobil de epoca caruia i-ai schimbat mai multe piese la motor – automobilul isi pierde valoarea. La fel si o constructie, daca incepi sa arunci geamurile, obloanele, copertinele, eventualele decoratii existente si le inlocuiesti cu banalele rulouri din pvc, cu o copertina din stiplex si grilaje din fier beton la ferestre, acea investitie este ca si cum ai arunca-o la gunoi. Si in loc sa iei de exemplu 100.000 de euro pe ea, primesti numai 60.000.”

“Sunt perioade in care abia fac fata cererii de fier forjat!”

“17 ore pe zi nu-mi ajung pentru a face fata cererii!”
Produsele din fier forjat autentic sunt cautate. Dovada stau zecile, poate chiar sutele de obiective create si executate de firma Axis Grup. In privinta profitabilitatii, desigur, firma este in ascensiune, insa cifrele nu reflecta inca valoarea muncii depuse. Aceasta deoarece preturile produselor sunt de 5-10 ori mai mici, in conditiile in care majoritatea cheltuielilor s-au aliniat celor occidentale.
Cifra de afaceri de anul trecut (2006) a fost de circa 6 miliarde de lei vechi. Premisele lui 2007 sunt si mai incurajatoare, avand in vedere demararea in forta a activitatii in acest an.
“Am in pregatire o balustrada importanta vis a vis de Biserica Ursulinelor, in piateta ce se formeaza la intersectia dintre strazile Avram Iancu si General Magheru. Dar trebuie sa mentionez ca am facut, in urma cu cativa ani, si lucrari de restaurare in zona istorica a Sibiului. Ma mandresc cu fantana istorica din Piata Mare, precum si cu participarea la restaurarea Podului Minciunilor (tot monument istoric), impreuna cu o firma din Austria.”
Dar cele mai multe lucrari sunt pentru persoane fizice care au o investitie in curs sau care vor sa modernizeze sau sa-si restaureze o constructie. Un alt segment important il reprezinta cei care isi amenajeaza spatii de alimentatie publica sau pentru servicii hoteliere (restaurante, cafenele, baruri, pensiuni). “Legat de pensiuni, as vrea sa mentionez o lucrare de referinta realizata la Ighiu”, povesteste dl. Tibuleac, “un han unde am lucrat timp de cinci ani, cate un pic. Proprietarul, de origine italiana, a comandat initial scaune si mese si, in momentul in care i le-am dus, am constatat ca vrea sa le puna intr-un cort exterior din lemn si prelata. In momentul acela i-am spus direct: «Nu este posibil ca tu, care vii dintr-o tara-muzeu cum este Italia, sa pui obiectele astea aici». Nestiind ce sa faca, m-am oferit sa-l ajut.”
Pentru acel han arhitectul a proiectat toata incinta de 5.000 mp (gradina si terase) si, cu echipa de mesteri, i-a creat si niste “ruine” din piatra naturala si materiale din diferite sapaturi arheologice pe care le-a adus italianul. Apoi i-a facut scarile interioare si exterioare. “Una din scarile de la Ighiu are si o poveste interesanta”, spune dl. Tibuleac. “Cel care conducea investitiile proprietarilor de la palatul Ghica de pe Calea Victoriei a poposit la Ighiu, a vazut scara, i-a placut si a trimis un inginer si un arhitect ca sa o copieze. Au incercat sa o reproduca in Bucuresti, dar cand a vazut-o coordonatorul., le-a zis: «Aruncati-o si aduceti-mi-l pe cel care a facut lucrarea originala! Cu voi am terminat!». Si asa am avut ocazia sa fac cateva lucrari la Palatul Ghica. Ca lucrari de referinta mai pot adauga restaurantul Civic Center din Brasov si Casa Doina de pe B-dul Kisseleff din Bucuresti, insa marea majoritate a clientilor sunt persoane fizice din zona Pipera, Iancu Nicolae, Snagov, Baneasa. Sunt oameni care au posibilitati financiare mari. Lucrarile avantajoase sunt in obiective, echipez case si constructii cu tot ce se poate executa din fier forjat.
De cand lucrez in acest domeniu nu am reusit sa repet o lucrare, sa pot sa spun ca folosesc proiectul lui Ionescu si ma duc si-l realizez si pentru Popescu, este exclus. Mereu intervine partea subiectiva care intra in crearea unui produs, adica gustul omului, stilul casei, ideile mele sau ale clientului. Cu toate ca initial cei mai multi dintre clienti prefera un model pe care l-au vazut ei undeva, intr-o fotografie sau montat la o cladire. Probabil ca se va putea uza si de varianta aceasta in momentul in care preturile se vor alinia la cele normale si, in paralel, sa va face o standardizare. Aceste produse vor putea sa inceapa sa fie rodul unor activitati comerciale de baumark, adica sa stea in rastele, gata facute si sa poata fi pregatite pentru montat. Asta presupune sa se stie in general cat costa un gard inalt de atat si lat de atat, cat costa un panou, o poarta etc. De exemplu, balustradele mele variaza ca pret intre 45-50 euro si 650 euro, iar o copertina poate costa intre 300 si 2.800 de euro. Pe site-ul firmei se gasesc multe modele de produse: copertine, garduri si porti, balustrade, etajere, oglinzi, suporturi, mobilier, diverse obiecte decorative. Cerere este si sunt perioade in care abia fac fata si 17 ore pe zi nu-mi ajung.”

“Sunt perioade in care abia fac fata cererii de fier forjat!”

Cum se modeleaza fierul
Materialul folosit este OL37 (otel laminat). Si in acest sens exista un inconvenient – in Romania nu se gaseste otel mai moale si modelarea se face foarte greu cu OL37. In mod normal, ar trebui un OL15 sau chiar OL7, astfel incat deformarea sa se faca mult mai usor. “Se depune efort suplimentar pentru a realiza un produs de calitate si, in plus, folosesc un otel superior la ce nu trebuie”, explica Mircea Tibuleac. “Dar nu este inca suficienta cerere ca sa atraga atentia unor producatori de laminate ca sa schimbe productia. Asemenea furnizori lucreaza cu mii si sute de mii de tone. Ei nu schimba sarja pentru ca eu, din Sibiu, am nevoie de 200 kg de nu stiu ce profil.”
Prelucrarea obiectelor din fier forjat se face prin metoda traditionala, adica forjorul sau fierarul incalzeste metalul in vatra cu carbuni pana se inroseste si il prelucreaza prin batere pe nicovala. Il incalzeste de cate ori este necesar, succesiv pana finalizeaza piesa pentru ca metalul se raceste permanent si nu se mai poate modela. In functie de complexitatea modelului, fierarul asuda mai mult sau mai putin. “Asta insemna un timp greu de intuit pentru omul de rand care nu are experienta si daca se uita la un obiect si pune langa el pretul exclama: «Pai de ce este asa de scump, ca uite ce mic este!». Pentru ca noi nu vindem kilogramul de fier, valoarea metalului este mult prea mica in comparatie cu manopera. Acolo este valoarea.”
Dupa ce subansamblele sunt prelucrate la forja in vatra cu carbuni, ele sunt preluate de lacatusi pentru asamblare. Sunt trei forjori in sectie care pregatesc subansamblele, care apoi sunt adunate laolalta si compun produsul final. Operatiunea de asamblare o fac lacatusii montatori care, in final, le monteaza in obiectiv. Se folosesc aparate si scule traditionale in lacatuserie: menghina, pila, ciocan, aparat de sudura, clesti, precum si diverse dispozitive cu ajutorul carora se realizeaza unghiurile sau curburile. “Mijloacele de lucru sunt rudimentare, nu este o tehnologie deosebita, eu insist pe meseria celui care tine pila, ciocanul sau bomfaierul in mana, caci de el depinde calitatea produsului. Evident, calitatile lucratorului se vor rasfrange asupra produsului.
In majoritatea cazurilor, se lucreaza dupa sabloane facute la scara 1:1 de noi. In momentul in care dam proiectul, dam si sablonul la scara 1/1 care se asaza pe bancul de lucru. Lacatusul deformeaza, apoi asaza piesa pe bancul de lucru, iar masoara si iar merge sa o deformeze pana cand iese perfect. Pe scurt, cele patru etape principale sunt: forjarea, modelarea, asamblarea si finisarea.”

VANZARE TRANDAFIRI

Idei de afaceri: Vanzari de trandafiri pe baza de catalog


La numai sapte km de Oradea, pe o suprafata de 1 ha se intinde o pepiniera cu 140 de soiuri diferite de trandafiri. Un silvicultor roman s-a decis sa faca concurenta importurilor de pe piata florilor din Romania, iar oferta variata si calitatea trandafirilor obtinuti de el l-au ajutat sa se bucure de un real succes.
Pasiunea pentru plantele ornamentale a dlui Aurel Salajan a inceput chiar de pe bancile facultatii. Obtinerea, cresterea si ingrijirea acestor plante nu erau activitati total opuse profesiei pentru care se pregatea, lucru care i-a permis sa faca un fel de practica pe langa un cultivator de trandafiri din Oradea, tot silvicultor, dar mult mai in varsta. A invatat in felul acesta lucruri pe care cartile nu le prea spun si a avut curajul sa inceapa acum mai bine de trei ani, dupa terminarea facultatii, propria sa afacere cu trandafiri.
Dupa ce si-a procurat un hectar de pamant a inceput lucrul, axandu-se pe material saditor, pe obtinerea de altoiuri de trandafiri care cresc in camp deschis. A reusit sa adune aproape 60 de soiuri de trandafiri, prin importuri din Ungaria sau din Olanda (altoiuri de tot felul pe care acum le obtine in pepiniera proprie) sau colindand gradini botanice si statiuni de cercetare din toata tara. Astfel, in momentul de fata, el le poate oferi clientilor 140 de soiuri de trandafiri.
Faptul ca locuieste in Oradea l-a ajutat mult, deoarece apropierea de granita cu Ungaria i-a usurat importul si transportul de port-altoiuri de la furnizori.

Idei de afaceri: Vanzari de trandafiri pe baza de catalog

Pentru a reusi trebuie sa investesti
Nici un inceput nu este usor. Cu o oarecare retinere - pentru ca nu stie daca suna credibil - intreprinzatorul oradean afirma ca a pornit afacerea de la zero. Mai exact a inceput cu ajutorul financiar, moral si fizic al prietenilor si familiei. Intre timp a reusit sa restituie toate imprumuturile, dar a si reinvestit (tot in trandafiri) toti banii castigati, pentru ca afacerea sa creasca.
Astfel, a achizitionat un utilaj de scos trandafirii si o masina de ambalat. O investitie importanta au constituit-o si cataloagele de prezentare pentru flori, precum si ambalajele, toate realizate in conditii grafice deosebite. Un client chiar era mirat ca pe ambalaj scrie in limba romana, pentru ca produsul nu era cu nimic mai prejos decat cele importate. Tratamentele necesare pentru mentinerea culturii sunt, iarasi, o cheltuiala insemnata. Fiind o cultura intensiva, raspandirea bolilor si daunatorilor se face foarte rapid si are efecte dezastruoase, aporape fatale pentru afacere. Din acest motiv dl.Salajan prefera sa trateze preventiv plantele pentru a elimina pe cat posibil riscul imbolnavirilor. Ciclul de productie de altoiuri este de patru ani, dar dupa aceasta perioada poate comercializa altoiuri produse in pepiniera proprie, fara a le mai importa.
Dl.Salajan spune ca afacerea merita efortul depus, pentru ca este profitabila, dar acest lucru depinde si de dimensiunile pepinierei, de personalul care trebuie angajat. Profitul este in stransa corelatie cu cheltuielile facute si care trebuie mentinute la un nivel cat mai mic.

Idei de afaceri: Vanzari de trandafiri pe baza de catalog

Firma are un singur angajat
Dl Salajan este singurul angajat permanent. In rest e nevoie de muncitori sezonieri, de trei ori pe an. Pentru plantare, cate o saptamana (in primavara), pentru altoire (in luna august) si pentru scoatere (in luna octombrie).Intretinerea culturii pe 1 ha de pamant se face foarte usor de catre o singura persoana.
„Este foarte importanta disciplina in pepiniera”, spune dl.Salajan. Si nu este vorba despre disciplina oamenilor care lucreaza acolo, ci despre evidenta soiurilor existente. Atunci cand ai de gestionat atat de multe soiuri de trandafiri este esential sa le tii socoteala cum trebuie.
Amatorii planteaza trandafirii primavara, asa cum se procedeaza in cazul majoritatii plantelor. Aceste flori deosebite au insa un regim mai special si trebuie cultivate toamna. Peste iarna trandafirii se bucura de umiditatea din sol si infloresc la inceputul lunii mai, cu doua saptamani mai devreme decat trandafirii plantati primavara.
In prezent, ceea ce se altoieste in august se vinde abia in toamna anului urmator. Astfel este foarte greu de decis ce soiuri sa cultivi cu precadere pentru ca este dificil sa prevezi ce trandafir va prinde mai bine peste un an. Dl Salajan are deja o experienta insa si cam stie soiurile cu mai mare trecere la cumparatori. El alcatuieste o lista cu o statistica in privinta celor mai bine vanduti trandafiri pe baza careia ia decizia pe ce altoiuri sa mizeze.

Idei de afaceri: Vanzari de trandafiri pe baza de catalog

Catalogul de prezentare este baza vanzarilor
Cel mai bine vandut trandafir este Golden Showers, un urcator galben, foarte apreciat de clienti. Mai sunt insa si alte soiuri de succes cum ar fi trandafirii parfumati, cei rosii, galbeni, albi si mov. In general, trandafirii pentru gard viu, cu un aspect mai salbatic, care se bucura de mare apreciere in Occident, sunt ceruti mai mult de peisagisti (persoane specializate in amenajarea profesionala a gradinilor).
Fiecare altoi este garantat, are pe ambalaj un cod, care apare si in catalog. Pana acum dl.Salajan nu a avut nici o reclamatie din partea clientilor cum ca din altoi ar fi rezultat flori diferite de imaginea din catalog sau de pe ambalaj. Pentru ca sunt inmultite prin altoi, catacterele plantei se transmit cu maxima fidelitate de la o generatie la alta. Se intampla sa mai apara si mutatii in timp, dar acestea sunt neglijabile. In absenta cataloagelor color si cu imagini de calitate i-ar fi fost imposibil sa vanda, pentru ca atunci cand se scot altoiurile nu sunt flori care sa le fie prezentate clientilor. Daca nu stiu cum vor iesi florile acestia nu au incredere ca altoiul este exact ce isi doresc.
De distributie intreprinzatorul se ocupa pe cont propriu. La inceput a folosit un catalog care cuprindea 120 de soiuri de trandafiri, cu imagini color realizate la el in pepiniera. A atasat in catalog o oferta, si-a facut un traseu prin principalele orase din tara si a pornit la drum. Pe acest traseu a lasat cataloage la florarii, la en gros-uri de flori, la primarii (care le folosesc pentru amenajarea spatiilor verzi). A avut cereri destule, „dar cea mai buna prezentare a fost la targuri si expozitii”, spune dl.Aurel Salajan. In momentul de fata nu isi mai face probleme privind distributia pentru ca stapaneste situatia foarte bine. Face transportul el insusi, cu o mica duba, o data pe saptamana.

Idei de afaceri: Vanzari de trandafiri pe baza de catalog

Plin de curaj, mai departe
Planurile de viito includ patrunderea pe piata florilor taiate. Dl Salajan intentioneaza sa isi faca o sera utilata modern in care sa cultive tot trandafiri, dar de asta data pentru flori taiate. In acest scop a stabilit o colaborare cu un mare producator de flori din Germania, al carui reprezentant va fi in Romania. Practic, va trebui sa protejeze altoiurile firmei germane pentru a nu fi utilizate in Romania fara licenta producatorului. „Am curajul sa m-apuc si de asta.”, afirma dl Salajan, desi investitia care se preconizeaza este foarte mare. El intentioneaza sa produca flori in tara, mult mai ieftine si mai rezistente decat cele importate. Sera pentru flori taiate este o modalitate de a extinde afacerea prezenta si de a obtine profit tot timpul anului avand in vedere ca in prezent perioadele de vanzare sunt doar lunile de primavara si toamna, in rest inregistrandu-se o stagnare.
Piata florilor este o piata foarte profitabila in Romania si acest lucru l-a determinat pe dl Salajan sa se aventureze si in aceasta zona. El sustine ca exista o concurenta din moment ce nu este singurul producator de altoiuri de trandafiri din Romania. Fapt este ca ceilalti producatori o fac independent, pe terenul din jurul casei, fara a avea inregistrata o firma si fara a considera aceasta activitate ca fiind o afacere. In ceea ce priveste florile taiate, de asemenea, serele de stat care inca mai cultiva sunt depasite ca dotari, ca soiuri cultivate si, desigur, din punctul de vedere al calitatii florilor obtinute. „Pe mine ma avantajeaza inertia lor”, spune Aurel Salajan, increzator in viitorul firmei pe care o conduce.

STAND MOBIL DE SUCURI NATURALE

Idei de afaceri: Stand mobil de sucuri naturale


Daca ati fost vara trecuta pe litoral, ati remarcat cu siguranta prezenta in statiuni a unor mini-standuri stradale unde intreprinzatori ingeniosi desfasurau o activitate extrem de simpla: inarmati cu o presa manuala de stors citrice, acestia ofereau doritorilor, pe loc, un suc natural de portocale, grapefruit sau lamai, la pretul de 4-5 lei paharul de 200 g.
Un asemenea suc racoros de citrice, obtinut din fructe stoarse sub ochii clientului, exercita o atractie maxima (mai ales in timpul verii), ca urmare este de inteles succesul de care s-a bucurat aceasta oferta. Unul dintre intreprinzatori marturisea ca vinde lejer 200 de pahare pe zi, obtinand, dupa scaderea tuturor cheltuielilor, un profit de aproape 300 de lei (pe zi!). Sa castigi intr-o singura zi 300 de lei este ceva extraordinar, cu atat mai mult cu cat activitatea in sine nu ridica nici un fel de probleme si se poate desfasura foarte bine intr-un spatiu de numai cativa metri patrati. Iata, asadar, suficiente argumente pentru a intra si dvs. pe aceasta piata care, asa cum veti vedea in continuare, nu se limiteaza nici pe departe strict la zona litoralului.

Idei de afaceri: Stand mobil de sucuri naturale

Cum se desfasoara activitatea
Know-how-ul afacerii este extrem de simplu: operatorul care lucreaza la un asemenea punct de vanzare nu trebuie decat sa ia pe rand cate o portocala, sa o taie in doua, sa aseze in presa una dintre jumatatile obtinute si sa traga de maneta in jos. Prin actionarea manetei, elementul superior al presei (cel care arata ca o palnie rasturnata) coboara si preseaza fructul contra elementului inferior (sub forma de con cu varful in sus), care este fix. Cele doua elemente tind sa se imbine fara sa lase nici un interstitiu intre ele si astfel are loc o stoarcere foarte eficienta, iar sucul obtinut se scurge prin niste orificii practicate in conul inferior direct in paharul ce va fi inmanat clientului. Dupa care operatia se repeta cu cealalta jumatate de portocala si tot asa.
Aceasta este toata activitatea. Nici macar nu este nevoie de o forta prea mare de apasare a manetei, deoarece presa este astfel proiectata incat sa stoarca si ultimul strop de suc din portocala. Dar, in ciuda simplitatii sale, intregul proces descris mai sus constituie un adevarat spectacol pentru trecatorii curiosi si el contribuie in mare masura la transformarea spontana a acestora in clienti fideli.

Idei de afaceri: Stand mobil de sucuri naturale

100% natural!
Marele avantaj fata de celelalte bauturi racoritoare sau chiar fata de celelalte sucuri naturale ambalate care se gasesc deja pe piata il constituie faptul ca in acest caz clientul vede cu ochii lui cum se obtine sucul de fructe. Aici e tot secretul: 100% natural! Cum sa rezisti tentatiei de a bea un astfel de suc cand vezi ca portocalele sunt stoarse in fata ta si stii, deci, absolut sigur ca respectivul suc nu contine nici o urma de coloranti artificiali sau alte chimicale?
In plus, insasi ideea de fruct stors este un element de atractie: in mediul urban (unde se recomanda sa se desfasoare aceasta afacere), cetatenii sunt obisnuiti ca toate alimentele sa le vina pe tava, gata ambalate in cutii care mai de care mai atragatoare, si deci imaginea sucului natural picurand dintr-un fruct proaspat are o doza clara de inedit, amintind de viata la tara, de natura.

Am vazut, deci, ca produsul in sine este deosebit de atractiv. Si acest lucru constituie, evident, un argument foarte important in favoarea demararii acestei afaceri, dar el nu este singurul: astfel, activitatea se poate desfasura cu succes in orice loc frecventat de cat mai multi oameni. De exemplu, instalati un asemenea storcator la mare, pe plaja, in plin sezon turistic, intr-un parc sau oriunde are loc un spectacol in aer liber, un meci sportiv (indiferent ca e vorba de fotbal, handbal, hochei sau volei), o reuniune de orice fel. Toate acestea constituie ocazii excelente pentru a castiga bani frumosi.

Investitia in aceasta afacere este de numai cateva sute de euro, insemnand presa si amenjarea unui stand. Presa de citrice costa, in functie de model, in jur de 100 de euro si functionarea ei este, asa cum am vazut, banala, dar si foarte sigura: fiind mecanica, aceasta presa nu are cum sa va lase balta in mijlocul activitatii, asa cum s-ar intampla in cazul unui storcator electric de fructe caruia i se defecteaza motorasul. Se recomanda totusi sa achizitionati doua astfel de prese, dar nu pentru ca una ar putea sa se defecteze, ci din cu totul alt motiv: cu doua prese puteti rezolva doi clienti in acelasi timp (ajutat, bineinteles, de un coleg), lucru extrem de binevenit daca la standul dvs. se formeaza coada.
Presa este, de fapt, cheia intregii afaceri. Pe langa faptul ca stoarce foarte eficient fructele, ea are si o constructie foarte potrivita acestui scop, de vanzare stradala: piesele metalice sunt din otel inox, designul este suplu si atractiv, astfel incat clientul este tentat sa se apropie fie si numai din curiozitate (“Ce face oare aparatul asta dragut?”); in plus, presa permite observarea intregului proces de lucru – un aspect foarte important, dupa cum am descris mai sus. Vanzarile ar scadea, cu siguranta, daca aparatul nu ar colecta sucul direct in paharul de 200 de grame, ci intr-un recipient mai mare, din care sa se umple, ulterior, paharele clientilor. In acest caz, clientii n-ar mai avea controlul asupra naturaletii produsului si ar putea banui ca in respectivul recipient are loc o diluare cu apa. Si oferta si-ar pierde tot farmecul.

Idei de afaceri: Stand mobil de sucuri naturale

Cat de profitabila este afacerea?
In calculul profitabilitatii acestei afaceri nu intra, in principal, decat trei elemente: costul portocalelor, chiria pentru spatiul unde va fi amplasat standul si costul paharelor de unica folosinta. Portocalele le veti achizitiona de la un angro de fructe. Puteti obtine aici un pret de 2-3 lei/kg, dar, daca stabiliti o relatie de aprovizionare stabila cu un anumit furnizor, acest pret poate fi chiar mai mic. Aprovizionarea o puteti face chiar si numai o singura data pe saptamana, deoarece portocalele rezista bine timp de mai multe saptamani, si astfel reduceti semnificativ cheltuielile cu transportul. Revenind la calculatie, 1 litru de suc natural se poate obtine (prin stoarcere cu presa mecanica) din cca 2,4 kg de portocale. Asta inseamna ca un pahar de 0,2 litri de suc se obtine din cca 0,5 kg de portocale, ceea ce conduce la urmatoarele cifre:

Idei de afaceri: Stand mobil de sucuri naturale

Costuri
Portocale (0,5 kg x 2,5 lei/kg).....................1,25 lei/pahar
Pahar.......................................................................0,1 lei
Numar de pahare vandute intr-o zi obisnuita......100 buc.
Total costuri marfa (1,35 lei x 100 buc.)...............135 lei
Chirie locatie.......................................................40 lei/zi
Transport(*).........................................................15 lei/zi
Apa, diverse.....................................................….5 lei/zi
Total costuri 195 lei/zi
Venituri
100 pahare x 3.5 lei/pahar.......................…......... 350 lei

Profit brut.............................…….…......cca 150 lei/zi

Idei de afaceri: Stand mobil de sucuri naturale

O vanzare de 100 de pahare pe zi este chiar modesta, tinand cont de posibilitatile afacerii. In unele locatii vanzarile zilnice pot atinge cu usurinta cifra de 200 de pahare!

In cazul unei retele de 5 standuri, singura cheltuiala semnificativa care apare in plus fata de situatia prezentata mai sus este reprezentata de salariile vanzatorilor (angajarea de vanzatori devine indispensabila la un asemenea nivel). Si, pastrand modelul calculatiei anterioare, rezulta un profit brut de peste 15.000 de lei pe luna!
Viitorul afacerii consta, asadar, in cucerirea pietei din aproape in aproape – plecati cu un singur stand, castigati intr-un timp foarte scurt banii necesari pentru a deschide si un al doilea stand, va formati o retea de 5-10 standuri si asa mai departe...

(*) Pentru 100 de pahare de suc natural sunt necesare 50 kg de portocale, care se pot transporta intr-o singura cursa la stand.

Idei de afaceri: Stand mobil de sucuri naturale

Retineti!

1. Piata acestei afaceri in Romania este absolut libera. Concurenta este zero deoarece barurile, principalii ofertanti de sucuri naturale ce pot fi servite pe loc, nu au posibilitatea sa se aseze exact in mijlocul fluxului de trecatori, asa cum aveti dvs., iar sucurile naturale ambalate nu sunt 100% naturale (contin si conservanti, altfel n-ar putea fi pastrate saptamani intregi in rafturile magazinelor).

2. Oamenii sunt foarte dornici sa consume produse naturale si, daca li se ofera asemenea produse, sunt dispusi sa plateasca fara ezitari pretul cerut. Nu uitati ca traversam o perioada in care alimentatia sanatoasa castiga din ce in ce mai mult teren, o perioada in care oamenii devin din ce in ce mai constienti ca starea lor de sanatate depinde esential de calitatea alimentelor pe care le consuma. Si lucrurile stau exact la fel si in cazul bauturilor racoritoare, dovada faptul ca, in Occident, bauturi racoritoare renumite trec pe planul doi in preferintele consumatorilor, tocmai pentru ca nu sunt naturale. Se pare deci ca viitorul va apartine celor care vor veni cu o oferta adaptata acestei tendinte.

3. In tarile din America de Sud, unde fructele proaspete se gasesc din abundenta, asemenea prese manuale pentru citrice sunt intalnite la fiecare colt de strada. Orice pieton insetat poate bea astfel un suc natural la fel cum ar bea apa. De ce aceasta oferta nu ar functiona la fel si in alte tari, in Romania, de exemplu? Nu uitati ca orice lucru are un inceput. Trebuie doar sa realizati ca puteti deveni unul dintre pionierii acestei activitati in Romania, cu toate beneficiile care rezulta din faptul ca veti exploata printre primii o piata virgina.

4. Asa cum am vazut mai inainte, un singur stand de vanzare va poate aduce venituri de mii de lei pe luna. Si acum imaginati-va ce venituri va poate aduce o retea de 5-10 astfel de standuri sau chiar mai multe, functionand toate sub aceeasi firma si avand aceeasi infatisare cocheta, usor de recunoscut. Nu e greu sa gasiti 10 locatii potrivite pentru standurile dvs. intr-un oras de marime medie si, in plus, va puteti extinde la nivelul intregului judet. Totul depinde de capacitatea dvs. de organizare, pentru ca investitia, chiar si in cazul unei asemenea retele, ramane totusi foarte accesibila.

5. Principala sarcina pe care o veti avea de rezolvat va fi aprovizionarea standului (standurilor) cu fructe: portocale, grapefruit etc. Nu e vorba de nimic dificil – aprovizionarea este un lucru banal, care sta la baza oricarei activitati comerciale. Trebuie doar sa luati legatura cu angrosistii de fructe din zona de desfasurare a afacerii si sa negociati cu ei un pret bun si un sistem avantajos de livrare (ridicare) a marfii.

6. Activitatea este ideala ca o a doua ocupatie. Puteti sa va desfasurati slujba actuala in program normal, cinci zile pe saptamana, si in weekend sa mergeti cu standul dvs. de sucuri naturale intr-un parc, de exemplu. Ati remarcat, desigur, cat de ocupati sunt la sfarsitul saptamanii cei care vand in parcuri vata de zahar, gogosi, snacks-uri, popcorn si, bineinteles, bauturi racoritoare; ca urmare, oferta dvs. de ce n-ar avea succes? Daca prindeti vreme frumoasa si lumea iese la plimbare, puteti vinde lejer 200 de pahare pe zi, adica puteti castiga fara prea mult efort cca 600-700 de lei in doar doua zile.

7. Afacerea nu prezinta, practic, nici un risc. Ganditi-va logic: ce ati putea risca? Aici nu e vorba nici de o chirie costisitoare a unui spatiu comercial, pe care sa cautati sa o acoperiti din incasari, nici de vreun stoc de marfa de care sa trebuiasca sa scapati, nici de vreo posibila schimbare a situatiei pietei. Atata timp cat in Romania se vor vinde bauturi racoritoare (de orice fel) dvs. veti prospera, pentru ca sucul dvs. de fructe este mult mai atractiv decat orice bautura nenaturala.

8. Cel mai interesant element, pana la urma, este faptul ca investitia in aceasta afacere se recupereaza in numai cateva zile de functionare a standului dvs. O investitie de numai 200-300 de euro va ofera asadar posibilitatea sa obtineti castiguri de aproape 1.000 de euro pe luna! Fara perioade de rodaj, fara cheltuieli de marketing, fara nici o bataie de cap, practic.

ZBORURI DE AGREMENT CU BALONUL !


Afaceri - Zboruri de agrement cu balonul


Ati vazut, cu siguranta, la televizor, un balon cu aer cald. Sau poate ca ati observat unul "pe viu", ancorat undeva pe post de suport publicitar. Dar ati zburat cu un astfel de aparat? Daca nu si daca doriti sa experimentati senzatia, la o inaltime care sa nu creeze disconfort, aveti acum posibilitatea. O firma din Bucuresti ofera amatorilor ridicari de la sol cu balonul in zbor captiv, in conditii de maxima siguranta.

Idei de afaceri: Zboruri de agrement cu balonul

Cum s-a nascut afacerea?
"Pana in 1997, nu am avut absolut nici o tangenta cu zborul", povesteste Ioan Istrate, director de marketing la firma Mediaon. "Dar in acel an, in 1997, am primit de la patronul firmei noastre sarcina sa fac o documentare despre tot ce inseamna balon cu aer cald, in vederea achizitionarii unui astfel de aparat de zbor. A trebuit deci sa ma interesez si sa aflu tot - constructie, principiu de functionare, instructaj pentru pilotare, oferte - si incet-incet am devenit foarte pasionat de domeniu.

Balonul a fost adus in 1998 si, cand s-a pus problema cine il va pilota, evident ca m-am oferit. Am plecat cu inca un coleg in Ungaria sa facem un curs de doua saptamani pentru obtinerea licentei de pilot, fiindca la noi in tara activitatea cu balonul nu era nici macar in faza de pionierat. Ulterior licenta s-a echivalat aici si astfel am devenit primii piloti de balon cu aer cald din Romania."

Idei de afaceri: Zboruri de agrement cu balonul

Un balon costa 30.000 de euro, fara taxe
"Dupa ce a fost adus in tara, balonul a trebuit sa fie inmatriculat. Inmatricularea presupune intocmirea unui dosar cu actele de provenienta, date tehnice despre capacitate si navigabilitate, apoi se face o verificare la sol si una in zbor s.a.m.d. La noi, la ora actuala, sunt inmatriculate doar 7-8 baloane, in timp ce in Ungaria sunt peste 300, iar in Statele Unite in jur de 10.000.

De vina pentru numarul redus de baloane din Romania este reticenta firmelor mari de aici de a folosi acest aparat ca suport publicitar, dintr-un spirit mai conservator, probabil. De aceea, noi a trebuit sa ne orientam spre o alta utilizare comerciala, anume evenimentele de firma: team building, dealers meeting sau ca o activitate conexa in cadrul unui eveniment mai amplu.

Concret, serviciul pe care il oferim este ridicarea pasagerilor in zbor captiv, deci cu balonul ancorat la sol, pana la inaltimea de 50-60 m sau mai mult, in functie de locatie si de lungimea franghiilor de ancorare. Intr-un interval de cateva ore putem ridica chiar si 100 de persoane. Tariful este pe ora si el se poate negocia in functie de numarul de zile si de numarul de ore pe zi."

Idei de afaceri: Zboruri de agrement cu balonul

Ridicarile nu se pot face oriunde
"Locatia dorita de client trebuie sa fie spatioasa, atat pentru balonul in sine (are 30 m inaltime), cat si pentru indeplinirea conditiilor de siguranta. Acest aparat nu este dirijabil si, daca te inalti prea sus si vine o pala mai puternica de vant, poti sa fii impins peste cladirile din jur. In spatiile deschise, in camp de exemplu, nu apar asemenea probleme.

De asemenea, foarte important este si intervalul orar de zbor: orele cele mai propice sunt dimineata si seara, cand atmosfera este mai calma. In rest, mai ales vara, sunt schimburi mai intense de caldura intre sol si atmosfera si se genereaza curenti care pot crea dificultati. De altfel, de aici vine si principalul obstacol in calea acestei afaceri, de la conditiile meteo: daca bate vantul foarte tare, ploua sau e furtuna, nu poti sa faci nimic si asta se intampla cam in 5% din cazuri. S-a intamplat odata sa plecam din Bucuresti, intr-o locatie destul de indepartata, sa stam trei zile si sa ploua in continuu."

Idei de afaceri: Zboruri de agrement cu balonul

Date tehnice ale aparatului
Atunci cand este plin cu aer si gata de zbor, un balon are un aspect impresionant: ocupa un volum de 4.000 mc si are o inaltime de 30 m. Impachetat insa pentru transport, el se transforma intr-un balot de cca 1,5 m in diametru. Nacela este construita dintr-un bambus foarte flexibil, dar si foarte rezistent totodata, si este captusita pe margine cu burete invelit in piele, pentru absorbtia socurilor. Capacitatea ei este de sapte persoane plus pilotul. Arzatorul este alimentat cu gaz depozitat in patru butelii, acestea asigurand mentinerea in aer timp de 2-4 ore, in functie de temperatura exterioara si de gradul de incarcare a nacelei.

Pregatirea balonului pentru zbor, din momentul descarcarii lui din masina si pana la aducerea in pozitia verticala, dureaza maximum o ora. Se monteaza mai intai nacela si arzatorul, apoi voalul balonului se intinde pe sol si la gura lui se pozitioneaza un ventilator de mare putere care il umple cu aer rece pana capata forma de para culcata. Dupa care in locul ventilatorului se aduce arzatorul (montat deja pe nacela), acesta incalzeste aerul din interior si astfel voalul se umfla si se ridica. Aparatul este ancorat la sol atat prin legarea cu franghii a nacelei de patru puncte fixe (stalpi, copaci), cat si prin legarea altor trei franghii de capatul superior al voalului, acestea formand un triunghi echilateral. Ele au rolul sa impiedice balonul sa oscileze in jurul axei sale verticale, ca limba unui metronom, in conditiile unui vant mai puternic.

Ridicarea se face prin incalzirea suplimentara a aerului din interior, actionand periodic maneta arzatorului, pana la atingerea altitudinii dorite, iar coborarea - prin rarirea actionarilor manetei. Cu alte cuvinte, pentru coborare aerul se incalzeste din ce in ce mai putin, dar se incalzeste totusi, altfel coborarea ar fi mai brusca. Oricum, chiar si in situatii extreme, cand se ramane fara gaz, voalul balonului actioneaza ca o parasuta si viteza de revenire pe pamant nu depaseste 6 m/s (mai mica decat viteza unui parasutist).

Echipa care gestioneaza bunul mers al unei ridicari cu balonul e formata din cinci oameni: pilotul si patru persoane care isi desfasoara activitatea doar la sol, pregatind si supraveghind ascensiunea.

Idei de afaceri: Zboruri de agrement cu balonul

Cine sunt clientii?
"Primul client a fost in 1998: o firma ne-a solicitat amplasarea balonului cu un banner publicitar in Piata Presei Libere. Ulterior insa, cum am mai spus, am remarcat o reticenta a firmelor de a apela la aceasta forma de publicitate, cu toate ca un mesaj promovat astfel ramane in memoria privitorilor (putini au prilejul de a vedea pe viu un asemenea aparat de zbor).

Ca urmare, afacerea s-a dezvoltat doar in directia ridicarilor de la sol cu balonul in zbor captiv, in cadrul unor evenimente ocazionate de lansari de produse sau servicii, campanii de imagine, team building, petreceri private etc. Acestea se pot face si iarna, cu conditia sa nu bata vantul si sa nu ninga prea tare. Consumul de gaz e chiar mai mic iarna, fiindca atmosfera e rece si, ca urmare, pentru ca balonul sa se ridice, aerul din interior nu trebuie incalzit prea mult.

Ar fi o oportunitate interesata sa amplasam balonul intr-un parc si sa oferim amatorilor ridicari la 50 m inaltime, ca o forma de divertisment. Dar, pentru a ne acoperi costurile, ar trebui sa ridicam 20 de persoane odata. Cu nacela pe care o avem nu putem face acest lucru."

"Am observat ca femeile sunt curajoase decat barbatii. In general, cei care au rau de inaltime sau se sperie de zgomotul arzatorului se ghemuiesc pe fundul nacelei, nu sunt interesati de nimic si cand ajung la sol zic mersi c-au scapat."

Idei de afaceri: Zboruri de agrement cu balonul

Afacerea in alte tari
In Statele Unite, de exemplu, afacerea este mai dezvoltata, in sensul ca se ofera zboruri propriu-zise cu balonul, la 1.000 de metri inaltime, pe distante care variaza in functie de viteza vantului. Amatorii nu trebuie decat sa puna mana pe telefon si sa se programeze pentru un zbor cu un balon cu aer cald (pe teritoriul S.U.A. sunt foarte multe firme care ofera un asemenea serviciu).

In ziua si la ora stabilite, clientii trebuie sa se prezinte in locul care le-a fost indicat la telefon, de obicei un camp din apropierea orasului. Trebuie sa fie imbracati un pic mai gros, iar persoanele inalte trebuie sa poarte palarie pentru a nu fi afectate de caldura arzatoarelor. Nu sunt admisi copiii sub 10 ani, iar gravidelor si persoanelor cu probleme cardiace li se atrage atentia asupra faptului ca li se poate face rau.

Zborul dureaza de obicei o ora, iar pilotul tine permanent legatura prin radio cu o echipa de la sol, care trebuie sa ii preia cu o dubita pe clienti de la locul de aterizare si sa ii aduca la punctul de plecare. Pretul acestei aventuri: in jur de 200 $ de persoana.

CE AFACERE TREBUIE SA ALEG??

Aceasta este prima dintr-o serie de intrebari pe care este vital sa vi le puneti atunci cand incepeti sa cochetati cu ideea de a deveni intreprinzator. Pentru ca startul in afaceri nu inseamna a va arunca in gol, in necunoscut, ci inseamna a face un pas calculat (atat cat se poate) pe un teren care, oricum, se va dovedi plin de surprize neplacute. Scopul este sa limitati cat mai mult numarul acestor surprize. Asadar:

1. "Ce afacere trebuie sa aleg?"
De obicei, afacerea ideala este cea pentru care sunteti cel mai bine pregatit si de care sunteti cel mai interesat. Este foarte important sa va placa ceea ce faceti. Totusi, cand va treceti in revista optiunile, nu uitati sa analizati tendinta afacerii/pietei respective in zona dvs. Nu este de ajuns sa munciti cu pasiune, afacerea trebuie sa va aduca si bani! Cautati o afacere care sa combine pregatirea dvs., placerea cu care veti lucra si cererea pentru produsul sau serviciul pe care il veti oferi.

chinchile

2. "Am ceea ce-mi trebuie pentru a conduce o afacere de succes?"
Veti fi cel mai important angajat al...dvs., deci este esentiala o evaluare a propriilor slabiciuni si puncte forte.O afacere inseamna mult mai mult decat un loc de munca - este un angajament serios pe care il luati in primul rand fata de dvs. insiva, apoi fata de angajatii si partenerii care se vor baza pe dvs.

3. "Ce este un plan de afaceri si de ce am nevoie de el?"
Planul de afaceri raspunde la doua intrebari principale: "Unde vreau sa ajung?" si "Cum ajung?" El trebuie sa defineasca exact afacerea dvs., sa-i identifice scopurile si sa arate modalitatile prin care veti atinge aceste scopuri. Pe scurt, planul de afaceri este CV-ul firmei dvs. Cu ajutorul lui veti aloca corect resursele, veti face fata unor complicatii nepravazute si veti putea lua deciziile cele mai bune. Dar, in primul rand, punand pe hartie toate aspectele afacerii, cu toate costurile implicate, veti fi in masura sa stiti daca afacerea va aduce profit! Un profit care nu iese pe hartie cu atat mai mult nu va iesi in practica.

4. "Ce voi face eu, de fapt?"
Intrebarea s-ar putea sa vi se para stupida, dar multi intreprinzatori au dat faliment tocmai pentru ca nu si-au pus aceasta intrebare la timp. Un exemplu: patronul unui magazin de ceasuri a realizat ca cea mai mare parte a veniturilor sale se datoreaza serviciului de reparatii, in timp ce stocul de ceasuri destinate vanzarii nu facea decat sa blocheze bani pe termen lung. Concentrandu-se pe serviciul de reparatii si reducand stocurile, el si-a inzecit profiturile.

5. "Cand trebuie sa apelez la un jurist?"
Raspunsul cel mai potrivit este: inainte de a avea nevoie de unul! Juristii spun ca ei prospera datorita greselilor intreprinzatorilor care incheie contracte si semneaza documente dupa capul lor.

6. "Un partener mi-ar fi util?"
Un partener de afaceri nu ofera garantia succesului. Daca abilitatile dvs. de manager lasa de dorit sau daca nu dispuneti de suficiente resurse financiare, asocierea cu un partener ar putea fi cea mai buna solutie. Personalitatea/caracterul partenerului si capacitatea sa de a furniza asistenta tehnica sau financiara sunt, in ultima instanta, factorii care determina succesul unui parteneriat.

7. "Cum gasesc angajatii potriviti?"
Daca nu stiti sigur ce trebuie sa faca cel pe care il angajati, cu siguranta nu veti gasi persoana potrivita. Mai intai stabiliti cu claritate activitatile pe care viitorul angajat va trebui sa le indeplineasca (elaborand fisa postului), apoi intocmiti-i portretul-robot in functie de educatie, cunostinte profesionale, experienta, calitatile fizice si psihice necesare.

8. "Este bine sa angajez membri ai familiei?"
A angaja membri ai familiei poate fi o solutie viabila pentru bunul mers al firmei sau un urias pas spre dezastru. Cand va propuneti sa lucrati cu rudele, verificati-le competenta si asigurati-va ca va acorda respectul cuvenit unui sef. Dvs. sunteti cel care decide ce trebuie facut, pentru ca e firma dvs. Daca sotia, fiul, nepotul va analizeaza fiecare decizie si propun propriile lor solutii, ati dat de bucluc.

9. "De cati bani am nevoie ca sa incep?"
Primele lucruri pe care trebuie sa le aveti in vedere sunt spatiul si echipamentele necesare, ale caror costuri la puteti estima cu mare exactitate (studiati nivelul chiriilor in zona, cereti oferte de la furnizorii echipamentelor in cauza). Urmeaza apoi cheltuieli variabile, care trebuie anticipate si ele cat mai exact (salarii, productie, reclama, transport, telefoane etc.), iar la suma astfel obtinuta mai adaugati un 20%, pentru neprevazute. Foarte importanta este si proiectia fluxului de numerar - cati bani va intra si va ies din firma si la ce date - deoarece lipsa lichiditatilor este, poate, principalul motiv al falimentului unei afaceri.

10. "Ce ar trebui sa stiu despre contabilitate?"
Contabilitatea este cea care va arata sanatatea financiara a firmei dvs. Nu va cere nimeni sa fiti un as in tainele ei, dar trebuie sa ii stapaniti bazele, cel putin pentru a intelege rapoartele oamenilor de meserie si a putea lua decizii corecte.

11. "Cum stabilesc nivelul preturilor?"
Pretul este un element foarte interesant si greu de stapanit. De multe ori, ce este mai scump este considerat mai valoros. A stabili un pret prea mic pentru un produs poate crea impresia ca acel produs este inferior, iar oamenii se vor feri sa-l cumpere, chiar daca el raspunde perfect nevoilor lor. Pe de alta parte, exista firme importante care au inregistrat esecuri usturatoare fixand un pret mare pentru un anumit produs, doar pentru ca aparea sub numele lor. Stabilirea pretului pleaca de la trei costuri principale: materia prima si materialele, manopera si regia. Analizati aceste costuri si vedeti ce variante de pret decurg de aici.

FERMA PORCINE

IDEE AFACERE....CUM AM INCEPUT O AFACERE....

Un porc se vinde cu 7-8 lei kg in viu, ceea ce inseamna in jur de 750 de lei pentru un exemplar de 100 kg. Ca sa ajunga la aceasta greutate, un purcel de 30 kg are nevoie de 4 luni si de cca 200 kg de furaj. Pe langa furaj, care costa in jur de 1 leu/kg, mai sunt si alte cheltuieli (apa, vaccin, dezinfectie, incalzire), dar, una peste alta, un porc poate aduce dupa vanzare un profit de cateva sute de lei. Ceea ce, pentru o ferma cu 100 de capete, inseamna cateva zeci de mii de lei pe an – un venit multumitor pentru o afacere de familie. Mai ales ca acest venit creste proportional daca se opteaza pentru cresterea unui numar mai mare de animale, cu un volum de munca relativ similar .

Important! Persoanele care cresc pana la trei porci, pentru consum propriu, nu sunt obligate sa obtina avize din partea autoritatilor. Persoanele care cresc pana la 20 de porci ii pot comercializa numai in interiorul comunelor. Proprietarii microfermelor care cuprind pana la 100 de porci si ai marilor ferme trebuie sa obtina de la Directia Sanitar-Veterinara avizele de functionare si sa respecte normele de biosecuritate impuse de UE.


Afacerea incepe cu achizitionarea de grasuni...
...la greutatea medie de 30 kg/cap. Se recomanda grasuni metisi intre scroafe F1 (Landrace x Marele Alb) cu vieri dintr-o rasa de carne (Duroc sau Hampshire). Procurarea lor se va face numai de la ferme specializate, in nici un caz din targuri, piete sau de pe plan local.
Cresterea are loc intr-un grajd cu o singura incapere, cu trei boxe de dimensiuni reduse, care poate avea si padocuri, in care se pot caza 35 capete grasuni pe serie. O serie inseamna 125 de zile, adica perioada necesara atingerii greutatii de 105 kg, cu un spor mediu zilnic de 0,6 kg. Durata unui ciclu de productie este de 131 zile si cuprinde perioada de ingrasare (125 zile), perioada de depopulare-livrare (una zi) si perioada de dezinfectie (5 zile).

Suprafata totala necesara pentru o asemenea micro-ferma este sub 50 mp (0,9 mp/cap x 35 de capete, plus o alee de furajare), impartita in trei boxe a cate 12 mp. Fiecare boxa de ingrasare trebuie sa aiba asigurata trei zone distincte, cu destinatii speciale:
a) zona de furajare, cu hranitorul amplasat spre aleea de furajare;
b) zona de odihna, care trebuie sa ocupe 60% din boxa, sa fie termoizolata si permanent uscata;
c) zona de defecare, in partea opusa hranitorului, in zona peretelui posterior. Aici se amplaseaza adapatoarea si tot aici, datorita umiditatii, animalele se obisnuiesc sa urineze si sa defece.

O varianta mai ieftina de start
Adapostul poate fi si o structura usoara semi-circulara, cum este cea din imagine, care are avantajul ca poate fi construita rapid. Peretii laterali au ca structura de rezistenta stalpi cu inaltimea de 1,25 m ingropati in sol, in fundatie de beton tip pahar. Peretii laterali sunt construiti din scandura, fixata pe partea interioara a stalpilor de sustinere. In interior, peretele lateral se continua cu un panou deflector care are rolul de a dirija curentii de aer spre partea superioara a structurii. Deasupra fiecarui stalp se fixeaza un arc de cerc din teava (intreg, dintr-o bucata sau din mai multe bucati innadite). Peste arcurile metalice se fixeaza o prelata intinsa cu ajutorul unor tevi pe ambele laturi ale adapostului si tensionata cu ajutorul unor vinciuri plasate pe fata exterioara a stalpilor de sustinere.

Pardoseala adapostului este constituita din doua portiuni: suprafata de furajare si adapare (cca. 20-25% din suprafata totala) construita din beton si mai inalta cu 30-40 cm fata de suprafata de odihna (cca. 75-80% din suprafata totala), acoperita cu asternut permanent.

Usile de la capetele adapostului trebuie sa fie largi, sa permita intrarea utilajelor pentru evacuarea gunoiului, precum si ventilatia. Pentru efectuarea unor tratamentelor, cantarire sau pentru usurarea izolarii si separarii animalelor se poate folosi un sistem de porti si panouri metalice de tipul celor folosite pentru oi (rascol). Animalele scoase din anumite motive din adapost (bolnave, slabite, accidente) nu vor mai fi reintroduse.

Hranitorile sunt plasate in zona betonata, iar adapatorile sunt plasate de-a lungul peretilor laterali in zona de furajare. Este indicat ca hranitorile si adapatorile sa fie prevazute cu capace rabatabile, pentru a evita murdarirea lor. Adapatorile trebuie sa fie prevazute cu sisteme de incalzire, pentru a preveni inghetul in timpul iernii, iar vara se pot monta adapatori tip suzeta suplimentare, de-a lungul peretilor laterali ai adapostului, pentru a suplini necesarul de apa.

Pentru asternut se pot utiliza paie, coceni de porumb, vrej de soia, rumegus, etc. Necesarul de paie este de cca. 2 kg/animal/zi (cca. 80-125 kg/animal/perioada). Patul de asternut format din paie si dejectii contribuie, prin fermentarea dejectiilor, la producerea caldurii si mentinerea confortului termic al animalelor, mai ales pe durata iernii. Din punct de vedere termic, asternutul ideal este cel din baloti cilindrici mari; acestia se plasati intregi in mijlocul zonei de odihna. Evacuarea asternutului permanent, dezinfectia si dezinsectia se face la terminarea fiecarui ciclu de ingrasare si este urmata de o perioada de repaus biologic de 10-14 zile. Dupa evacuare, gunoiul poate fi imprastiat imediat pe camp sau depozitat.

Ventilatia longitudinala se face prin cele doua capete ale adapostului, complet deschise vara si partial inchise iarna (mai ales capatul cu expozitie nordica), iar in plan transversal ventilatia se realizeaza la nivelul fantei dintre prelata exterioara, peretele de scandura si deflectorul interior. Iarna, aceste fante raman deschise, iar prin curentii de aer care se creeaza este impiedicata aparitia condensului. Amplasarea adapostului de face pe axa nord-sud, cu zona de furajare orientata spre sud.

Principalele avantaje ale utilizarii acestui tip de adaposturi sunt: 1) costul este redus, deci este necesar un capitalul de pornire mic; 2) tehnologia este prietenoasa cu animalele si cu mediul - practic, cresterea porcilor in aceste adaposturi este putin poluanta, deoarece asternutul permanent asigurata o fermentare partiala a dejectiilor; 3) adapostul poate avea si alte utilizarii (garaj, depozit materiale, adapost pentru pui, gaini, etc.).

Dezavantaje: 1) creste consumul de furaje, mai ales in timpul iernii, deci scade eficienta utilizarii furajelor cu cca. 10%; 2) apar costuri suplimentare cu asternutul; 3) adapostul se poate folosi doar pentru grupuri mari de animale.

Furajarea
Porcii sunt animale omnivore care pot fi furajate cu o gama larga de nutreturi, de la cereale cultivate pana la resturi menajere. Rolul principal il au nutreturile concentrate. In proportii diferite se pot folosi si nutreturile verzi, suculente, fainuri. Un avantaj important: conversia furajelor in carne este mai economica decat a altor specii, cum sunt taurinele sau ovinele.
Cele mai folosite nutreturi cultivate sunt porumbul, orzul, ovazul, graul, triticalele, secara si sorgul. Pentru fermele specializate se recomanda nutreturile combinate pentru porci, produse de fabricile specializate (FNC-uri), care contin o proportie corecta de substante proteice si energetice, vitamine si saruri minerale, care asigura sporuri de crestere in greutate in conditii de eficienta economica. Se pot folosi si produse de la fabricile de lapte (zer, zara), precum si resturi menajere de la cantine. Nu se recomanda furajarea la discretie a porcilor, deoarece acest mod de furajare produce inapetenta, risipa de furaje si favorizeaza cresterea consumului specific.
Consumul zilnic de furaje, pentru 35 de capete pe serie este 52,5 kg/zi in prima perioada de ingrasare si de 114 kg/zi in perioada a II-a. Cantitatea de furaje se poate administra manual, in hranitori liniari, de doua ori pe zi. Tipul de hranitor folosit trebuie sa reduca la minimum pierderile de furaje (care pot ajunge pana la 10-20%), avand in vedere ca furajul insemna 60-70% din cheltuielile fermei. Cel mai recomandat hranitor pentru furajarea uscata este cel din beton armat, cu rezervorul hranitorului in forma de palnie cu gura in jos.

Apa potabila pentru consumul biologic provine din ape subterane, prin forare de puturi. Consumul biologic de apa pe zi este de 4 litri/cap la porcii de 30-40 kg/viu si de 5,6 litri/cap la porcii de 80-95 kg/viu. Iluminatul pe timp de noapte precum si functionarea utilajelor (alimentare cu apa, incalzire, dezinfectie etc.) se asigura de la reteaua nationala, dar este necesar si un grup electrogen pentru interventii. Dejectiile se pot folosi ca substante organice pentru fertilizare la infiintarea culturilor vegetale.

Adaparea se asigura cu apa igienica, fara incarcatura microbiana. Se recomanda adapatorile tip suzeta cu presiune, cate doua in fiecare boxa (o adapatoare la cel mult 10 porci), amplasate in coltul boxei, la inaltimea de 40 cm fata de sol.
In ceea ce priveste igiena, in adapost trebuie sa fie instalat cel putin un robinet de 3 toli la care sa se poata monta un furtun pentru curatenie si dezinfectie. Ventilatia sa fie naturala, prin cosuri de ventilatie amplasate in acoperis si in peretii laterali, iar colectarea dejectiilor sa se faca zilnic.

Livrarea se face la greutatea de 105 kg, pe piata libera sau catre unitatile de abatorizare specializate. Popularea cu grasuni si depopularea (livrarea) dupa 125 zile se face intr-o singura zi pentru toate animalele, pe principiu: “total plin - total gol”.

25.000 de euro profit anual
de pe urma a 900 de porci
Revista Profitul Agricol (www.agrinet.ro) relateaza cazul unei familii din comuna Bordei Verde, Judetul Braila, care a amenajat o crescatorie de succes intr-un grajd de vaci abandonat, al unui fost C.A.P. Grajdul a fost adaptat, devenind adapost pentru cresterea porcilor intr-un sistem gospodaresc, pe asternut de paie. Tehnologia aceasta s-a practicat zeci de ani in Romania, numai ca, odata cu avalansa de utilaje noi, moderne, sistemul a fost abandonat in favoarea sistemului industrial, pe perna de apa, cu gratare . Dar in cazul cresterii pe asternut de paie animalele sunt mai putin stresate, ceea ce inseamna un gust mai bun al carnii. In plus, cheltuielile sunt mai mici, la fel si consumurile de apa, energie etc.
Ferma consta intr-o hala de 700 mp, cu 34 de compartimente, in fiecare compartiment fiind cam 25-30 de animale. In total, circa 900 de capete. Furajele se produc la o moara proprie, se cumpara doar srotul de soia, premixurile si antibioticele. Hrana se compune din 50% grau, 20% porumb, 25% srot de soia si 5% premixuri. Adaparea se face la suzeta, apa fiind asigurata printr-un hidrofor achizitionat din comert, iar furajarea se face in jgheaburi cu rezervor. Alimentarea lor se face gravitational, iar evacuarea dejectiilor lichide tot gravitational, in fose de colectare.
Grasunii intra in ferma cu o greutate de 24 kg si sunt livrati cand ating 103 kg. “In 2007, am livrat la abatoare si am comercializat sub forma de carcasa cu 4,2 lei/kg in viu, prima transa, apoi 4,5 lei/kg si ultima transa la 4,7 lei/kg”, spune Costica Macelaru, patronul fermei. “Financiar suntem multumiti. Nu este un profit urias, dar iti da posibilitatea sa te mai gandesti si la altceva, la alte investitii. Un calcul in mare arata un beneficiu de 100 de lei/porc. Aceste rezultate extraordinare se datoreaza calitatii deosebite a materialului biologic. La o livrare de exemplu, 90% din carcase au fost clasificate in clasa de calitate superioara, E, si 10% in U. Am avut un singur animal declasat. Am primit si subventii, 120 de lei/cap animal pentru clasa E si 100 de lei pentru clasa U.”

Diferenta intre Europa si S.U.A.
In Europa, cresterea porcilor se face in trei etape: 1) ferma de reproductie, 2) cresa, unde porcii stau pana la 25-30 kg si 3) ferma de ingrasat. In S.U.A. nu exista etapa 2, cresa. Exista doar ferma de reproductie unde purceii nou-nascuti stau 21 de zile, timp in care nu mananca altceva decat lapte de la scroafa, si ferma de ingrasare, unde sunt transferati dupa 21 de zile si intarcati. Aici raman pana la livrare. Purcelul intra in ferma de ingrasare cu o greutate de 6,5 kg in medie si iese cu 130 kg (circa 6 luni de la nastere pana la livrare). Productivitatea este de 23-24 purcei/scroafa/an, iar pretul de valorificare este de 0,8 $/kg in viu.

Cateva date pe scurt

• In 1990, in Romania erau cca 12 milioane de porcine. In momentul de fata putem vorbi de ceva mai mult de 5,5 milioane de capete. Explicatia? Situatia sumbra a marilor ferme si combinate de crestere a animalelor, unde in momentul de fata nu mai exista decat vreo 800.000 de porci. In gospodariile particulare insa, efectivele s-au mentinut la un nivel relativ constant: 4,8 milioane de capete.

• Pana in 1993, am fost exportatori de carne de porc, apoi am devenit importatori si, de la 43.000 de tone importate in 1993 am ajuns la 218.000 de tone in 2001.

• Timp indelungat, cresterea porcinelor in gospodariile individuale a avut drept scop consumul familial si nu comercializarea, din acest motiv in Romania au patruns mai greu rasele specializate, liniile si hibrizii comerciali de mare valoare zootehnica sau tehnologiile moderne de crestere, intretinere, furajare si adapare. Dupa 1989, odata cu schimbarea structurii de proprietate asupra pamantului, numarul celor interesati de infiintarea si exploatarea fermelor de porcine, pe baze moderne, a crescut.

• Obstacolul cel mare in aceasta afacere il reprezinta furajele, al caror pret de cca 1 leu/kg afecteaza serios profitabilitatea per kilogram de porc viu. Si, de asemenea, trebuie luata in calcul si desfacerea, destul de complicata in absenta unei retele de distributie directa.

• Se estimeaza ca pana in 2010-2011 Romania va ajunge la 10 milioane de porci.

• Crescatorii de porcine, persoane fizice sau juridice, pot beneficia de sprijin financiar de 120 lei/carcasa E (procent scazut de grasime), respectiv 100 lei carcasa U (procent ridicat de grasime) din partea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Subventia se acorda pentru porcine livrate la abatoare autorizate, pentru porcine abatorizate in regim de prestare de servicii sau pentru cele abatorizate in abatoare proprii. Pentru a beneficia de subventie, exploatatia trebuie sa fie inscrisa in Registrul national al exploatatiilor, carcasele sa aiba greutatea de 60-100 kg.

• Datorita calitatilor sale, carnea de porc are o pondere importanta in structura consumului mondial de carne si a produselor din carne. La scara mondiala, aceasta pondere este in medie de 30%, in unele tari ajunge insa la 70%. In Europa, consumul de carne a crescut de doua ori in ultima suta de ani, in tara noastra cifrandu-se la aproximativ 40% din consumul total pe cap de locuitor. Nu uitati nici un moment: carnea de porc se cauta!

Rasele de porci crescute in Romania
Rasele crescute in Romania pot fi grupate in doua mari categorii:
1. Rase porcine de mare interes economic, mai ales pentru fermele specializate in producerea carnii de porc, mici, mijlocii sau mari, dar si pentru gospodarii individuale. Dintre acestea fac parte: Marele Alb, Landrace, Duroc, Hampshire si Linia sintetica 345 Peris.
2. Rase porcine cu pondere scazuta, care prezinta interes doar pentru gospodariile individuale, crescute mai ales in anumite zone ale tarii. Dintre acestea cele mai importante sunt Bazna, Mangalita si Alb de Rusetu.

Prezentam in continuare cateva caracteristici ale principalelor rase crescute in Romania.
Bazna. Este o rasa originara din zona Sibiului si raspandita in sudul Ardealului. Porcinele din aceasta rasa sunt din tipul productiv mixt, carne-grasime, sunt de talie mijlocie, cu un aspect caracteristic - negru cu un brau alb in regiunea spetei si a membrelor anterioare. Geutatea optima de sacrificare este 125-135 kg, care este atinsa peste varsta de 9-10 luni. Rasa nu este pretentioasa la conditiile de mediu si valorifica bine furajele radacinoase, cartofii, resturile menajere si porumbul.
Mangalita. Este o rasa foarte veche si bine consolidata genetic, crescuta in special in Campia de Vest, Oltenia si Delta Dunarii. Porcul de Mangalita este specializat pentru productia de grasime, avand o carne foarte gustoasa si suculenta. Animalele din aceasta rasa valorifica foarte bine porumbul si alte resurse furajere ieftine, produse in gospodaria taraneasca.
Alb de Rusetu. Acest porc a aparut din 1950, prin incrucisare dirijata si selectie, la Statiunea de Cercetari Zootehnice din Rusetu, judetul Buzau. Este un animal adaptat conditiilor din Campia Baraganului, de talie mare si greutate de 180-200 kg la maturitate.
Linia sintetica 345 Peris. Sunt animale de talie mare, cu membre bine dezvoltate si o mare rezistenta organica, de culoare alba.

Rase de porci importate
Marele Alb. Este de origine englezeasca, cu o mare rezistenta organica si o putere de adaptare si aclimatizare deosebite, lucru care a condusla raspandirea rasei in intreaga lume. Animalele sunt de talie mare si se preteaza foarte bine la ingrasarea timpurie pentru carne, putand atinge 110-115 kg la varsta de 8-9 luni. Carcasele sunt de calitate superioara si randamentul la sacrificare este de 75-76% (mare).
Landrace. Este de origine daneza, rasa fiind obtinuta prin incrucisarea raselor locale cu Marele Alb, la formarea rasei contribuind si sistemul de hranire aplicat porcilor, pe baza de orz si lapte smantanit. Animalele cu talie mijlocie spre mare, prezentnd o curiozitate anatomica, respectiv existenta unui numar de 1-2 vertebre dorsale in plus, lucru care determina o lungime mai mare a corpului. Precocitatea rasei este buna, tineretul realizand greutatea de 115-125 kg la varsta de 8 luni. Deoarece rasa este sensibila la conditiile de alimentatie si mediu, la noi in tara se foloseste in schemele de incrucisare, pentru producerea de hibrizi comerciali, specializati pentru productia de carne.
Duroc. Este de origine din nord-estul Statelor Unite ale Americii, fiind specializata pentru producerea de carne. Animalele sunt de talie mare, cu o pondere mare a portiunilor valoroase (jambon, cotlet si spata). Culoarea acestor porcine ete roscata. Sunt folosite mai ales ca vieri terminali in incrucisarile industriale (linia paterna) pentru producerea hibrizilor comerciali.
Hampshire. Rasa s-a format pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Animalele au culoarea neagra, cu un brau alb in regiunea greabanului si a membrelor anterioare. Este o rasa de carne de talie mijlocie, zona anatomica cea mai bine dezvoltata fiind cea a suncilor (membrele posterioare).

Surse de informatii suplimentare

www.nutricom.ro
www.agrinet.ro
www.avisuinteh.ro
www.infoaliment.ro
www.madr.ro
www.fermierul.ro